Cercetătorii au descoperit trematodul Sagaratrema eugari la șerpi de mare în Thailanda

O echipă de cercetători a identificat și caracterizat molecular specia de trematod Sagaratrema eugari la șerpii de mare Acrochordus granulatus, cunoscuți și sub denumirea de șerpi de fișier mici, în Golful Thailandei. Această descoperire umple un gol în cunoștințele despre diversitatea liolopidelor și extinde gama de gazde cunoscute pentru genul Sagaratrema. Studiul, publicat în revista Frontiers in Veterinary Science, a confirmat poziția filogenetică a parazitului și a oferit prima sa caracterizare genetică.

Cercetările au fost efectuate în provinciile Surat Thani și Chumphon din Golful Thailandei, unde au fost examinate cinci exemplare de A. granulatus. Trematodele liolopide au fost recuperate de la toți cei trei șerpi examinați în provincia Surat Thani, în timp ce nu au fost detectate infecții la cele două exemplare din provincia Chumphon. Observațiile morfologice au fost în concordanță cu descrierea originală a S. eugari și cu trăsăturile diagnostice ale genului Sagaratrema.

Identificarea și caracterizarea moleculară

Studiul a avut ca scop principal identificarea S. eugari la șarpele de fișier mic, Acrochordus granulatus, și furnizarea primei sale caracterizări moleculare și evaluări filogenetice. Pentru aceasta, au fost utilizate secvențe de ADN ribozomal (18S, ITS2, 28S rDNA) și mitocondrial (COI mtDNA). Datele moleculare au confirmat plasarea speciei în cadrul genului Sagaratrema și au rezolvat poziția filogenetică necunoscută anterior a S. eugari.

Familia Liolopidae include trematode digeneene care parazitează amfibienii și reptilele, însă ciclurile de viață și istoria evolutivă a mai multor taxoni rămân puțin înțelese. Speciile de Sagaratrema sunt asociate în principal cu șerpii elapizi marini din regiunea Indo-Pacificului de Vest. Cu toate acestea, Sagaratrema eugari este o excepție, deoarece a fost raportată anterior la gazde de șerpi non-marini. Această nouă descoperire extinde gama de gazde cunoscute pentru Sagaratrema dincolo de șerpii de mare hidrofiini.

Implicații pentru ecologia transmiterii

Identificarea Acrochordus granulatus ca gazdă definitivă pentru S. eugari sugerează că ecologia transmiterii acestui parazit ar putea implica interacțiuni complexe între habitatele de mangrove, estuare și marine. Șerpii de fișier mici sunt cunoscuți pentru prezența lor în aceste tipuri de medii, ceea ce ar putea facilita ciclul de viață al parazitului.

Înțelegerea acestor interacțiuni este crucială pentru a elucida ciclul de viață complet al S. eugari. Cercetătorii subliniază necesitatea unor eșantionări suplimentare pe întreaga arie geografică a parazitului pentru a clarifica asocierile sale cu gazdele și pentru a obține o imagine completă a modului în care se răspândește și se dezvoltă în natură.

Context și perspective viitoare

Până la acest studiu, poziția filogenetică a S. eugari era necunoscută, iar informațiile despre gazdele sale erau limitate. Această cercetare contribuie semnificativ la înțelegerea diversității trematodelor liolopide și a relațiilor lor cu gazdele. Deși S. eugari fusese raportată anterior la șerpi non-marini, această descoperire la Acrochordus granulatus, un șarpe de mare, subliniază adaptabilitatea parazitului la diferite medii acvatice.

Pe viitor, studiile ar trebui să se concentreze pe colectarea de date din diverse locații geografice pentru a identifica potențiale gazde intermediare și pentru a cartografia rutele de transmitere. O înțelegere mai profundă a ciclului de viață al S. eugari ar putea oferi informații valoroase despre ecologia paraziților în ecosistemele marine și estuariene, contribuind la eforturile de conservare și la managementul sănătății faunei sălbatice.